prisacariu

În iunie 2009, colega mea Alina Moscalu de la Academia Cațavencu, unde prestam atunci, a documentat și scris un articol despre o achiziție de 11 milioane de euro a Ministerului Sănătății. Era vorba de o achiziție de ambulanțe. Deși era vorba de o sumă enormă, la licitație s-a înscris, surprinzător, o singură firmă. Care, firește, a și cîștigat. Coincidență, firma era deținută de un bun prieten al lui Raed Arafat. Care Raed Arafat era deja subsecretar de stat la Ministerul Sănătății, în acel moment, de vreo doi anișori. Sunat de colega mea, Arafat a admis legătura de prietenie cu proprietarul firmei cîștigătoare. Apoi, pentru că deja fusese pus în gardă, a făcut presiuni ca articolul să nu apară. La un alt bun prieten al lui (pe care nu-l voi numi), și el prestator la Academia Cațavencu pe vremea aia. Articolul, însă, a apărut. Ori înainte, ori după, nu-mi amintesc foarte clar, însoțit de colegul nenumit, i-am făcut o vizită lui Arafat la minister. Atunci l-am văzut pentru prima și ultima oară pe eroul providențial al sistemului medical românesc de urgențe. Pe tot parcursul discuției, Arafat a evitat cu îndemînare subiectul conflictului de interese în care se afla (el – subsecretar de stat la Sănătate, prietenul lui bun cu firmă – beneficiar de contract de 11 milioane de euro în condiții cel puțin suspecte de la Sănătate). Am zîmbit, de dragul colegului meu care mă cărase acolo să văd un nene ultrapătruns de propria importanță. Și am înțeles că și eroii providențiali au micile lor slăbiciuni scumpe, plătite de la buget. Constatarea asta i-a redus lui Arafat, cel puțin din punctul meu de vedere, capitalul de simpatie. Chestiune de opțiune, desigur.

Despre tipul acesta de conflict de interese am scris sute de articole în ultimii zece ani. Dar niciodată nu am fost apostrofat (am folosit un eufemism, v-ați prins) ca în cazul Arafat. De aici, eu pricep că tipul are o imagine atît de bună, încît a devenit un mit. Iar miturile nu au nici o legătură cu realitatea. Din păcate, eu nu mă ocup de mitologie, ci de fapte și întîmplări reale. Ghinionul meu.

E alegerea voastră să-l apreciați pe Raed Arafat pentru munca depusă la SMURD. Ca și voi, și eu cred că e un nene respectabil din punctul ăsta de vedere, al muncii prestate. Dar cred că e mult mai puțin respectabil cînd vine vorba de integritate.

V-aș da link-ul articolului scris de Alina Moscalu, dar www.catavencu.ro nu mai există, așa că, în continuare, vă dau direct textul, așa cum a apărut acesta în Academia Cațavencu din iunie 2009:

“Un bun prieten al lui Raed Arafat a cîștigat 11 milioane de euro de la Sănătate

În 2008, noiembrie, Ministerul Sănătății Publice (MSP) dădea anunț pentru o achiziție de mașini transport multiple vicime pe targă în valoare de 11 milioane de euro. Adică niște ambulanțe. Zis și făcut! Au dat anunț, au așteptat oferte, s-a înscris o singură firmă la licitație (Deltamed SRL), a fost adjudecat contractul. Astfel, MSP a hotărît să plătească 200 de mii de euro pentru o ambulanță de lux off road Mercedes Sprinter. A fost semnat un acord-cadru cu sereleul Deltamed iar produsele urmează să fie livrate în momentul în care vor fi găsiți și banii în bugetul Sănătății. Faptul ca sereleul clujean a fost singurul participant la licitație este un mister și pentru MSP. Care ne-a răspuns așa, cînd i-am întrebat cum de: “Faptul că la licitație s-a prezentat o singură ofertă nu cade în sarcina autorității contractante (adică a MSP – n.r.)”. Clar, nu? Pe de altă parte, să vezi întîmplare: Deltamed a îndeplinit toate condițiile din caietul de sarcini la milimetru. La propriu! În documentul cu pricina erau descrise exact mașinile pe care le poate livra sereleul din Cluj. Astfel, raportul lungime (9.500 mm) – înălțime (4.000 mm) – lățime (2.550 mm) a fost respectat cu brio, fără a se depăși nici măcar o miime de milimetru. Atîta că prețul oferit MSP a fost puțin umflat. Cel puțin așa se înțelege, de exemplu, dacă analizăm oferta pe care a făcut-o aceeași firmă, Deltamed, altei firme care a solicitat un preț pentru exact același tip de ambulanță ca ministerul. În cazul privaților, prețul pe care l-au cerut clujenii a fost de 170 de mii de euro. Logica pieței libere spune că, atunci cînd semnezi un contract de peste 11 milioane de euro (din postura celui care dă banii), obții reduceri. Canci, în cazul ăsta. Ca să ne mai amuzăm, pe final, să mai spunem că subsecretarul de stat în MSP Raed Arafat își recunoaște prietenia cu patronul Deltamed, Dan Gorgan. Dar asta nu a contat la stabilirea prețului mașinilor achiziționate deoarece, așa cum ne-a declarat sirianul, “relațiile interumane nimeni nu le poate interzice.” Corect. Iar dacă mai ies și bani din ele, să fie primiți.

Alina MOSCALU

alina.moscalu@catavencu.ro”

P.S. Despre povestea “Fundației pentru SMURD” și a cheltuielilor netransparente am aflat tot pe atunci. Nu am documentat niciodată povestea pentru că mi s-a părut neverosimilă. Cu alte cuvinte, nu-l credeam pe Arafat în stare să se pună singur în situații gri. M-am înșelat. Dar asta nu înseamnă că voi trebuie să fiți de acord cu mine. Chestiune de opțiune, cum am zis mai sus.

P.P.S. Nu vă mai obosiți să mă înjurați, am priceput deja că sînteți de altă părere decît mine. Și e foarte bine că e așa.